DESCOPERIRI INEXPLICABILE

duminică, 21 aprilie 2013

O descoperire uluitoare



I-a lăsat pur şi simplu perplecşi pe oamenii de ştiinţă. În 1969, Troy Johnson, un geolog cu o experienţă de treizeci de ani de teren, a găsit un strat de gresie plin de fosile pe culmea unui deal din estul Tulsei, Oklahoma, SUA.


Printre amprentele speciilor de animale dispărute de 3 milioane de ani, unele păreau perfect umane cu cinci degete.

vineri, 12 aprilie 2013

Din adâncul oceanului iese un zid mare



Între Australia şi Antarctica, se găseşte o structură de 3km înălţime şi larg de 20  km, având aproximativ 500 de km lungime. Este orientat sud-vest nord-est, şi practic drept. Asemeni unor de aripi de rechini.
Dorsala venită din mijlocul Pacificului, alunecă între Antarctica şi Australia. S-a format acolo unde fundul oceanic se deschide, lăsând să treacă magma fierbinte din adâncimile Terrei pentru a extinde oceanul.
Sondorul Atalanta a cartografiat cu o mare precizie o suprafaţă de aproximativ 1.600 de km lungime şi 600 de km lărgime pe axa dorsalei. Totul era rutină până la această descoperire. Unul dintre specialişti a declarat:
„Am fost ghidaţi de trei observaţii. Un studiu preliminar al marinei SUA, care a identificat bancuri înalte, le-a botezat ridurile lui Hollister. Un seismolog, a fost intrigat de semnalele ciudate venite de aici. Şi hărţile prin satelit care arătau, credeam noi, un lanţ de vulcani, cum există atât de mulţi sub mări”.
Dar, nici vorbă. Nicio urmă de structuri vulcanice aşteptate cu cornurile caracteristice, formate prin erupţii. Ci un fel de zid la capătul său de sud-vest, era extraordinar de abrupt.


Structura se  ridică pe 3-30 km pentru a ajunge până la aproximativ 150 de metri de suprafaţă. Partea de sus a zidului rămâne la această altitudine pe 100 km, apoi coboară încet, 400 de km pe fundul oceanului la 3.200 de metri. De unde provine? Când s-a format? Cine l-a construit şi când?
Trebuie să fie vorba de o urcare, practic dintr-o dată, a unui bloc enorm de magmă caldă foarte vâscoasă, cred specialiştii. Urcat de-a dreptul în scoarţa superioară, probabil din cauza unei magme care vine de la de mai mulţi kilometri adâncime şi care a exercitat o presiune formidabilă.
De obicei, astfel de puncte fierbinţi acţionează precum nişte forţe, străpung litosfera şi formează un vulcan deasupra găurii. Poate că punctul cald de la Louisville era puţin cam slab. De aceea, materia s-a răspândit în litosferă, fără a reuşi să străpungă o gaură. Apoi, a alunecat într-o crăpătură în fundul oceanului, până ce  a reuşit să ajungă la suprafaţă şi să izbucnească violent pentru a crea acest zid straniu pe care l-au descoperit oamenii de ştiinţă.
Pe baza ipotezelor lor, rămâne să se stabilească compoziţia chimică a rocii recoltate. Apoi, să se coreleze cu datele seismice.
Misiunea PACANTARCTIC 2 a cartografiat în total 1.800 km din structura axei dorsale şi aproape 3.200 km din afara ei.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Nanotehnologie în Pleistocen!



În 1991, prospectorii din Ural au făcut nişte descoperiri extrem de ciudate. Mai precis nişte nano-obiecte, care au lansat o vie dispută de atunci privind originea lor.
Aceste artefacte minuscule au între 3 mm şi trei miimi de milimetru! Toate au fost găsite în straturile superioare din Pleistocenului. Obiectele minuscule sunt în general de forma unor spirale şi sunt construite din molibden şi cupru, după cum au stabilit cercetătorii de la Academia Rusă de Ştiinţe din Sykityvka, Moscova şi Sankt Petersburg.


Straturile unde au fost găsite aceste obiecte preţioase datează de acum două milioane de ani şi merg până la 10.000 de ani.
Observându-le structura, nu poţi să nu realizezi că ele sunt fabricate şi nu creaţia hazardului. Dar tungstenul sau molibdenul au temperaturi de fuziune de 3410 grade, respectiv 2650 de grade!
Evident, nu putem declara că ele ar fi fost realizate de către om, având în vedere teoriile actuale despre apariţia civilizaţiei umane pe planeta noastră. Dacă nu le-a confecţionat el, atunci cine putea, într-o epocă atât de îndepărtată?


Oamenii primitivi de atunci nu puteau niciodată să obţină o asemenea temperatură de topire! Le-ar fi fost imposibil! În plus, obiecte atât de mici şi fine, similare cu cele găsite în Ural s-ar obţine greu chiar şi astăzi...
Există multe speculaţii privind creatorii lor. Fie o civilizaţie veche dar despre care nu ştim absolut nimic, fie extratereştrii care ne-au vizitat cândva planeta. Ne aflăm în faţa unui caz extrem de ciudat, care depăşeşte înţelegerea noastră actuală.

miercuri, 3 aprilie 2013

Un sit extrem de important pentru evoluţia vieţii pe Terra



 În deşertul vestic al Egiptului există Wadi al-Hitan, Valea balenelor, care conţine resturi inestimabile extrem de vechi ale balenelor archaeoceti, acum dispărute. Aceste fosile reprezintă una din etapele cele mai importante ale evoluţiei începuturilor balenei ca mamifer marin după ce a fost mamifer terestru.


Este cel mai mare sit din lume care mărturiseşte despre această evoluţie. El arată clar aspectul vieţii acestor balene în timpul tranziţie lor. Numărul, concentrarea şi calitatea acestor fosile sunt unice. Situl este protejat.
Fosilele de la Wadi al-Hitan arată balene archeocete tinere, în ultimele etape ale pierderii membrelor posterioare. Alte fosile vechi, care se găsesc pe acest sit extrem de preţios, permit pentru specialişti reconstrucţia condiţiilor de mediu şi ecolgice din acea perioadă îndepărtată a planetei noastre, precum şi pentru a arăta schimbările majore survenite în istoria vieţii pe Terra.
Aici se găsesc scheletele unor balene preistorice care odinioară mergeau!

duminică, 31 martie 2013

Obiecte care nu ar fi trebuit să existe



O tije metalică destul de erodată, presată în cărbune, a fost găsită întâmplător de un locuitor din Vladivostock, tocmai în momentul în care dorea să aprindă focul în şemineul casei lui.
Destul de curios de descoperirea făcută, omul s-a hotărât să o arate oamenilor de ştiinţă din Primorie, a cărei capitală este Vladivostock. După o analiză atentă şi scrupuloasă, ei au ajuns la concluzia că obiectul găsit datează de acum 300 de milioane de ani şi că a fost făcut de o fiinţă umană, dar le este imposibil să ştie cine ar fi putut să-l realizeze.
Cărbunele în care a fost descoperit artefactul a fost extras din Khakassia, Cernogoria.


În acest caz, când oamenii de ştiinţă au rupt delicat cărbunele, vechi de 300 de milioane de ani, au descoperit un obiect luminos şi flexibil, cu o lungime de 7 cm, compus din aluminiu de 98 % şi 2% magneziu. În nautră, se poate întâlni foarte rar aluminiu în stare pură, aşa încât cercetătorii au presupus că el a fost fabricat în mod artificial.
Pe de altă parte, acest material inestimabil pentru oamenii de ştiinţă îi ajută să înţeleagă cum acest obiect neobişnuit dintr-un aliaj puţin comun aputut să rămână într-o asemenea stare de conservare atât de mult timp. Sub forma sa pură, aluminiul este acoperit cu un strat de oxid solid, ceea ce îl face extrem de rezistent la coroziune. Aliajul din aluminiu de 98% a suportat temperaturi înalte şi un mediu natural agresiv.
Oamenii de ştiinţă ruşi s-au întrebat dacă acest aluminiu nu a venit cumva din spaţiu. Dar cel mai straniu pentru ei a fost forma obiectului, care se aduce cu un cremalier. Este dificil să ne imaginăm că natura ar putea crea un asemenea obiect cu un inteval de şase crestături perfecte şi cu aceeaşi distanţă între ele !
Este posibil ca acest obiect mic să fi făcut însă parte dintr-un mecanism complex. Acest gen de piese este folosit în microscoape moderne şi alte dispozitive. Atunci, cum ar fi putut un om să realizeze în trecutul îndepărtat al planetei noastre o piesă atât de complexă ? Şi cine a făcut-o ?
De fapt, artefactul ciudat presat în cărbune nu este singurul de acest fel. Oamenii de ştiinţă rămân perplecşi în faţa unor asemenea stranii descoperiri, deoarece ele subminează evident toate bazele posibile ale concepţiei noastre despre ştiinţa modernă.
Primul obiect de acest tip, un vas a fost descoperit în în 1851 în Massasuchetts, SUA în timpul unor explozii în nişte cariere. La fel ca şi artefactul descoperit recent în Rusia, vasul era confecţionat din argint şi zinc, presat în cărbunele din perioada Cambrian, deci de acum 500 de milioane de ani !
În 1912, în Oklahoma, SUA s-a găsit în cărbune o oală mică veche de 312 milioane de ani !
În 1974, în gresia de la o carieră din ţara noastră, s-a descoperit un obiect din aluminiu necunoscut. Piesa semăna cu un fel de ciocan sau cu un picior al unui tren de aterizare asemănător cu cel al modulului Apollo. Teoretic, acest obiect straniu, care în mod clar nu ar fi trebuit să existe, conform teoriilor oamenilor de ştiinţă, sfidează ceea ce ştim. Nu ar fi putut fi fabricat de mâna omului.
Atunci, de cine ? Cine putea stăpâni pe Terra, în perioada Jurrasic, tehnologiile de care beneficiem actual ?
În 1786, s-a extras calcar dintr-o carieră din Aix-en-Provence, Franţa când, la o adâncime de 12-15 metri, la al 11-lea strat de calcar, care sunt intercalate între straturi de nisip şi argilă, muncitorii au făcut o descoperire tulburătoare. Sub stratul de nisip, se găseau stâlpi de piatră şi elemente ale unui proiect aparent neterminat.
Ei au mai găsit mânere de unelte şi bucăţi de unelte din lemn pietrificate, o tablă din lemn pătrată de doi metri lungime, asemănătoare cu cea a unor muncitori din cariere, care prezenta aceeaşi uzură ca şi celelalte piese.
Totul lăsa să se înţeleagă că aveam de-a face cu un  şantier de construcţii îngropat sub stratul de calcar, a cărui adâncime echivala cu o perioadă de 300 de milioane de ani !


În Scoţia s-a găsit de asemenea un cui şi un ciocan într-o rocă datând de acum 360 de milioane de ani !
Dar în aceleaşi straturi au fost descoperite şi urme de paşi de om alături de cele de dinozauri. Un subiect extrem de controversat, deoarece oamenii de ştiinţă ne spun răspicat că nu au fost contemporani ! Atunci, ale cui sunt urmele de oameni ? Cine a realizat în zorii planetei noastre aceste obiecte care nu ar fi trebuit să existe?